„Obstacolele sunt acele lucruri groaznice pe care le vezi când îți iei ochii de la țelul tău” – Henry FORD.

ACȚIUNEA și cele 6 tipuri de teamă care o încetinesc sau chiar o blochează

Marea afacere și singura în care trebuie să reușești este cea de a trăi fericit”, a spus Voltaire.

Știu: „a fi fericit” a ajuns un clișeu. 

Mulți oameni când citesc cuvântul se opresc din a mai citi articolul. 

Aproape că nici nu mai contează despre ce este vorba. Unii își spun: ce-i cu prostia asta cu fericirea ?

Te provoc însă să rămâi aici.

Deși poate crezi că a fi fericit este foarte greu de definit, consider că dacă îți găsești sensul vieții tale, visul acela măreț pentru care ai face orice ca să ți-l îndeplinești, și apoi acționezi pentru realizarea lui, eu cred că asta te-ar putea face fericit.

Așadar fericirea este un proces unic fiecărui om – un proces ce implică acțiunea.

Pregătirea pentru acțiune necesită oarece instruire.  Spun „oarece” pentru că omul modern insistă prea mult pe ea. Marcus Tullius Cicero spunea că „instruirea minții este la fel de necesară ca hrana pentru corp”. Și avea dreptate.

Ca să acționezi, însă, ai nevoie să te oprești din orice altceva. Pentru că acțiunea începe acolo unde se termină analiza, studiul, temerile ș.a.m.d.

Acțiunea începe acolo unde se termină totul.

La un moment dat, oprește-te din gândit și acționează. Pentru că pregătirea pentru acțiune și acțiunea propriu-zisă sunt două stări ale tale complet diferite: prima se realizează cu mintea iar cea de-a doua, acțiunea, se realizează în principal cu trupul.

Trupul – această locuință a minții tale în care te naști și în care trăiești toată viața.

Și cu care interacționezi destul de puțin, în general.

Pentru că activitățile practice, de a pune în mișcare trupul, exersarea îndemânării, sunt proporțional mult mai puține decât activitățile mentale – cele în care oamenii își folosesc în special creierul.

Așadara, omului modern îi este mult mai ușor să gândească decât să acționeze.

De aceea mintea își crează tot felul de scenarii care nu se vor întâmpla niciodată și își poziționează în fața visului o grămadă de obstacole care de fapt nu există în viața sa.

„Obstacolele sunt acele lucruri groaznice pe care le vezi când îți iei ochii de la țelul tău”, a spus Henry Ford, fondatorul industriei americane de automobile.

De fiecare dată când începi să te uiți la ce ți se întâmplă, mai mult decât la ceea ce ai de făcut, de fapt pierzi din vedere țelul tău și începi să-ți faci tot felul de scenarii care încep să-ți țină mintea ocupată și să-ți consume cea mai importantă resursă a ta – timpul tău.

Lasă scenariul principal care rezultă din planul tău să te conducă prin viață.

Indiferent care este scopul tău final, nu uita: „Nu-ți fie frică să faci un salt mare. Nu poți trece o prăpastie din două salturi mici”, spune David Lloyd George.

Mai întâi de toate, să îți faci planul, știm cu toții că este cel mai important pas de pregătire a acțiunii. Și sunt foarte multe cursuri sau workshop-uri pe această temă.

Însă, deși oamenii își fac planuri, mulți dintre ei nu reușesc să le ducă către acțiune și nu își dau seama de ce.

Revin și în acest articol la ceea ce a scris Napoleon Hill, unul dintre cei mai mare autori de dezvoltare personală pe care i-a cunoscut omenirea, care spune în cartea sa „Secretul libertății, diavolul păcălit”, în metafora interviului pe care i l-a luat diavolului, astfel: „diavolul spune: unul dintre cele mai inteligente mijloace de controlare a minții (de către diavol) este teama: plantez sămânța fricii în mințile oamenilor, iar, pe măsură ce aceste semințe se dezvoltă, controlez spațiul pe care acestea îl ocupă.

Șase dintre cele mai importante frici sunt:

–          teama de sărăcie,

–          teama de critică,

–          teama de sănătate șubredă,

–          teama de pierdere a iubirii (teama de singurătate, poți să-i mai spui)

–          teama de bătrânețe,

–          teama de moarte.”

Consider că, dintre emoțiile negative, teama are cel mai mare impact asupra inacțiunii.

Cum se întâmplă asta practic?

Dacă ai un loc „cald” de muncă, îți va fi greu să te gândești să îți urmezi visul de teamă că nu vei reuși să câștigi îndeajuns de mulți bani ca să te întreții (mai ales dacă ai contractat, ca angajat, și niște credite bancare) și atunci te temi să începi.

Nu spune nimeni însă că trebuie să-ți dai demisia de mâine.

Poate dura și 5 ani până se va întâmpla asta. Important este să faci primul pas.

Dacă nu îți iese bine proiectul din prima, va apărea teama de critică – mai ales la perfecționiști. Ce vor spune ceilalți când vor vedea că proiectului tău îi tremură toate încheieturile ?

Te anunț că prea rar va ieși „perfect” din prima, pentru că nu există așa ceva. Oricărui proiect din mintea unui om îi trebuie o perioadă de timp până va fi adaptat la nevoile pieței.

Asta, dacă este vorba despre o idee de afaceri.

Dacă însă proiectul tău este, spre exemplu, să începi să slăbești, teama de critică îți poate spune ce vor zice ăia din sală care arată ca niște sculpturi când te duci tu acolo și îți vor tremura șuncile sau îți va sălta burta în timp ce pășești pe bandă?

Și uite așa, de teama criticii, unii oameni nici măcar nu încep – și, din practică, îți spun că nu sunt puțini.

Apoi, în nenumărate rânduri pe parcursul vieții, atunci când te aștepți mai puțin, pot interveni unele situații de sănătate a trupului.

Și, în plus, cam în toate aceste situații îți scade stima de sine.

Chiar și un exemplu simplu precum sângerarea gingiilor la spălatul pe dinți de dimineață îi duce pe destul de mulți oameni cu gândul că își vor pierde sănătatea; că au cam trecut anii; că mulți au început să lucreze la visul lor mult mai devreme, nu acum la, spre exemplu, 40 ani; că ce o să se facă ei fără asigurarea dentară șmecheră de la locul de muncă actual.

Una dintre preferatele mele este situația în care, când începi să lucrezi la visul tău, mulți se întreabă ce va zice persoana dragă când va vedea că tu nu mai ai la fel de mult timp pentru ea ca până acum.

Și aici pot apărea niște obstacole cu un adânc impact emoțional pe care le găsești descrise mai pe larg în cartea ACTIONEAZASADEVII.

Da, teama de a pierde persoana iubită sau teama de singurătate, este de multe ori un obstacol.

Sau, spre exemplu, decizi să mergi la sală:

„-Păi, și ce o să facă iubitul meu cât timp eu stau 2 ore la sală. Mai bine nu mă duc…”

Și uite așa, din niște presupuneri care se întâmplă în capul tău, din niște scenarii inventate de tine, renunți să mergi la sală spre a asigura sănătate corpului tău și, de ce nu, și să-l faci să arate mai bine.

De ce te răzgândești? Din frica pierderii controlului. Însă ce nu știi este că, controlul este o „chestie” care există doar în capul tău. Ea nu se întâmplă în realitate. În realitate nu poți controla în permanență pe altcineva.

Sau: „-Unde să mă mai apuc eu acum de visele mele?”

„-Sunt prea bătrân/-ă”.

Aud asta mai mereu la persoanele cu care mă întîlnesc în coaching. Și vorbim, de multe ori, de oameni de 35, 40 ani – oameni tineri. Oameni care după ce le adresez câteva întrebări, conștientizează că își spun așa doar pentru că nu au condiția fizică care să-i ajute.

Nu-ți fie frică să acționezi indiferent de vârsta pe care o ai, pentru că la orice vârstă vor fi lucruri pe care ai nevoie să le realizezi ca să te menții cea mai bună variantă a ta.

Și-apoi, de multe ori oamenii se gândesc la ce-i mai rău din tot ce li s-ar putea întâmpla, dacă vor acționa.

Ei spun chiar că au un principiu de-al lor care îi ajută, și anume: pun răul în față – frica de moarte este mai răspândită decât ai putea crede – ea vine din educație.

Sunt oameni care nu se duc la sală de frică să nu facă vreun infarct „pe-acolo”.

Și s-ar putea să aibă cumva dreptate.

Dacă ești supra-ponderal sunt anumiți pași pe care ai nevoie să-i confirmi cu un medic de familie înainte de a te apuca de sport: o serie de analize amănunțite, alegerea pentru început a unor anumite tipuri de sport: plimbări susținute, înot, spinning s.a.m.d.

Însă sportul reprezintă doar 20% din măsurile pe care are nevoie să le ia o persoană care dorește să scape de kg în plus. Restul de 80% sunt reprezentați de regimul alimentar (atenție, nu o anumită dietă).

Dau mai mereu exemplul mișcării fizice pentru că, spre a putea acționa, ai nevoie de un corp care să te ajute în acțiune, nu unul care să te încetinească – să te tragă înapoi, să te forțeze să acționezi cum se spune: cu frâna trasă.

Căci asta, în final, te va obosi. Te va lipsi de energie.

Iar un corp lipsit de energie este un corp care abia se duce pe sine într-o zi normală, darămite să aibă puterea să acționeze într-un mediu competitiv, unde toți sunt bine pregătiți.

Dacă simți că vrei să faci orice schimbare în viața ta, atunci ai nevoie să acționezi.

Dacă vrei să poți acționa adu-ți, mai întâi de toate, corpul tău în cea mai bună formă fizică.

Citește cartea Actioneazasadevii ca să vezi cum să-ți simplifici viața și să identifici soluțiile care te vor ajuta să îți găsești timp ca să acționezi pentru visul tău.

De asemenea, vei găsi soluții ca mintea ta să nu mai fie învinsă nici de presupunere (ce duce la crearea a tot felul de scenarii care, cel mai probabil, nu se vor întâmpla niciodată) și nici de frică.

Vei afla că, de fapt, frica este cel mai mare aliat pe care l-a avut omul de-a lungul existenței sale.

Abonează-te la acest blog pentru a primi mai des impulsuri de acțiune către visul tău, pasiunea ta, sensul tău sau visul tău înălțător, pozitiv, de împlinire a ta ca om.

Între timp, începe să ai zilnic grijă de corpul tău – el este locuița minții tale.

Acționează ca să devii cea mai bună formă fizică a ta. Daca vrei, scrie-mi.

În final însă, alegerea este doar a ta.

Pășește. Învață = Cazi + Ridică-te. Reușește.

Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp

*Abonandu-te la newsletter-ul nostru esti de acord cu termenii si conditiile. Te poti dezabona oricand!