De ce SĂ NU LOCUIEȘTI CU PĂRINȚII după ce devii adult?

Pentru că vei fi constrâns să trăiești mai mult decât îți dorești înapoi în Eul copil, iar asta va aduce suferință atât în viața ta cât și în cea a părinților tăi.

Dar multe lucruri par complicate sau complicat de înțeles, până să devină simple. Citește în continuare ca să vezi în detaliu cum cred că stau lucrurile.

Eric Berne, renumitul psihiatru care a dezvoltat metoda modernă de abordare a psihologiei, numită Analiza Tranzacțională, a definit 3 stări între care jonglează mintea umană pe parcursul întregii vieți: Eul Copil, Eul Adult și Eul Părinte – așa numitul model PAC, Părinte-Adult-Copil.

Adică tu ai în tine 3 stări: de copil, de adult și de părinte, în care te regăsești, pe rând, pe parcursul zilei.

Eul copil, când ajunge cu adevărat la maturitate va lupta până va reuși să câștige lupta pentru independență a Eului său Adult. Asta se întâmplă practic pas-cu-pas, în fiecare zi, de la naștere și până la maturizare.

Maturizarea completă o atingi atunci când reușești ca ființă să te răzvrătești ca să lupți singur pentru viața ta, să îți asiguri singur atât supraviețuirea cât și descoperirea nevoilor tale superioare – de sens al vieții. Aceasta este o etapă foarte importanță în perpetuarea speciei umane și, nu numai umane – practic a tuturor speciilor/ființelor.

Cei care nu reușesc, dintr-un motiv sau altul, să facă asta riscă perpetuarea speciei lor – riscă să se numere printre cei care pot reprezenta veriga mai slabă din acest punct de vedere.

La om, Napoleon Hill, cel mai mare autor de dezvoltare personală pe care l-a cunoscut omenirea până acum, enumeră 7 temeri cu care luptă omul pentru a-și controla frica/teama de a lupta pentru cel mai înalt nivel de dezvoltare personală, de maturizare: teama de sărăcie, de critică, de sănătate șubredă/îmbolnăvire, de pierdere a iubirii/de singurătate, de bătrânețe și teama de moarte.

De cealaltă parte, Eul Părinte va avea grijă de copil fără încetare, până când copilul reușește să se răzvrătească ca să lupte singur pentru viața lui, să își asigure singur supraviețuirea.

Eul Părinte reprezintă practic toată puterea naturii umane adunată în fiecare om care își perpetuează specia.

Părintele este Natura, de aceea cu cât mai slabă este lupta copilului său pentru independență, cu atât natura (părintele) va prelua responsabilitățile de supraviețuire pentru copilul său.

Simplificând lucrurile spre subiectul acestui articol, când te muți cu părinții reiei relația aceea în care ei sunt părinții și tu ești copilul.

În toate situațiile similare pe care le-am întâlnit în coaching, oamenii se plâng practic că nu mai suportă critica cu care îi priveau părinții când ceva nu era realizat așa cum „TREBUIA”, adică așa cum spuneau părinții.

Mai multe despre marea diferență, pentru cum să acționezi în viața ta, între ceea ce TREBUIE și ceea ce TU îți DOREȘTI, poți descoperi în paginile cărții ACȚIONEAZĂ CA SĂ DEVII cine îți dorești TU să fii.

Revenind la subiect, lucrurile se întâmplă însă treptat, în sensul că în prima perioadă după mutare lucrurile sunt în regulă, dacă oamenii au principii și valori solide.

Însă, ca orice „investiție” pe termen lung, și această dezarmonizare se întâmplă în timp.

Până când copilul devenit acum adult începe, pas-cu-pas să piardă înapoi elementele de independență.

Lucrurile sunt foarte subtile, ele se întâmplă indiferent cât de bine intenționate sunt cele 2 generații, adică indiferent cât de buni sunt părinții ca oameni și cât de OK este copilul devenit acum adult, cel care locuiește cu ei.

Ideea centrală a acestei situații este faptul că simpla prezență a părinților în viața actualului adult cântărește.

Cântărește asupra copilului devenit adult, cântărește în relația acestuia cu soția sau soțul sau persoana cu care este în relație el/ea, cu atât mai mult dacă și persoana respectivă locuiește acolo cu ei.

Și copilul devenit adult este pus întotdeauna la mijloc, ceea ce crează din ce în ce mai multă presiune asupra sa, până când lucrurile – la început subtile – încep să devină din ce în ce mai evidente, reușind în final să cutremure echilibrul adultului, și să-l readucă înapoi tot mai des în starea de copil.

Este, întradevăr, o situație extremă, dar ea se va întâmpla tot mai des, iar asta duce la interacțiuni tot mai dese de restaurare a echilibrului între copil și părinte.

Adică situația generează des stări de conflict – controlat sau necontrolat, în funcție de cât de intense sunt emoțiile negative pe care le simt părțile.

Această situație este consumatoare de timp și energie pentru ambele generații.

Iar timpul si energia sunt 2 din cele 3 cele mai importante resurse primare din viața omului (alături de bani).

Și, în final, această situație dezechilibrează fericirea ambelor generații, sau o provoacă tot mai des.

Nu degeaba se spune din bătrâni (adică din experiența multiplelor generații anterioare – peste 50.000 de generații consecutive au existat pe linia ta până la tine) că familia este celula de bază a societății.

Oamenii nu pot gestiona la nivel profund mai mult de o relație cu o altă persoană (mă refer aici doar la relația de cuplu).

Unde sunt mai mult de doi adulți: cineva, undeva începe să preia puterea (lucru de altfel uman), ceea ce duce în final la dezechilibru de energii individuale.

Așadar, ai grijă când iei decizia de a locui, ca adult, cu părinții. Indiferent despre ce beneficii au ambele părți, problemele care apar fac să nu merite conviețuirea. Daunele vor fi majore beneficiilor.

Sugestia mea este, dacă dintr-un motiv sau altul ești nevoit să faci asta, să fie pentru o perioadă determinată.

Aș sugera maxim 6 luni, până reușești să-ți gestionezi relocarea.

Pentru că dacă nu, cu cât trece mai mult timp, cu atât se instalează practic neputința ta de a-ți gestiona viața de adult.

Lucrurile vor începe să se complice în viața ta, și nu o să-ți dai seama de ceea ce se întâmplă cu adevărat asta, până când poate fi prea târziu – în suferință și în decizii eronate în viața ta.

Pentru alte detalii care să te ajute să gestionezi mai bine cum să fii stăpân adult pe viața ta, te invit să citești cartea ACTIONEAZA CA SA DEVII tot ce îți dorești TU să fii.

Pentru că, ai nevoie înainte de toate să îți gestionezi cu succes viața ta, ca mai apoi să poți să îți gestionezi cu putință relațiile cu cei din jur, indiferent că vorbim despre persoana iubită, colegi, părinți, copii ș.a.m.d.

Abonează-te la acest blog pentru a primi mai des impulsuri de acțiune către visul tău, pasiunea ta, sensul tău sau visul tău înălțător, pozitiv, de împlinire a ta ca om.

Între timp, începe să ai zilnic grijă de corpul tău – el este locuița minții tale.

Acționează ca să devii cea mai bună formă fizică a ta, căci corpul tău este esența acțiunii tale. Daca vrei, scrie-mi.

În final însă, alegerea este doar a ta.

Pășește. Învață = Cazi + Ridică-te. Reușește.

Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp

*Abonandu-te la newsletter-ul nostru esti de acord cu termenii si conditiile. Te poti dezabona oricand!